10011011 11110110 11011101 et cetera…
februarie 17, 2008
Acest mesaj este ironic. Vă rog a nu îl lua atare, ci doar ca un ce-ar fi. Dar dacă n-ar fi….
De ce există internetul? Ca să fim anonimi. Şi nu doar asta… de fapt, internetul există ca să nu fim decât ceea ce vrem sa fim, sa uităm de aspect, varstă şi voce, de rasă, înălţime… să uităm de IQ şi să fim ceea ne-am fi dorit odată. Frustrări si complexe, nimeni nu le are. Pă net nu ţi-e frică de nimic. Că deh, n-ai nume… nu ai fragilitatea pe care o ai în viaţa reală.
Şi e normal să-ţi fie frică. Afară poţi să răceşti. Afară poţi să te îmbolnăveşti. Afară poţi să iei un pumn, şi să te doară. Şi deci te-ai hotărât. O să te fereşti de toate. Şi ajungi pe net, unde alţi oameni ca şi tine se feresc de viaţa aia crudă şi rea de afară.
Dar odată ce intri pe net, nu intri singur. Frustrările şi complexele sar şi ele pe tastatură, şi brusc eşti tu copilul rău. Vrei să le arăţi tuturor cât de tare şi mare şi perfect eşti. Cât Nietzsce ştii şi cât de proşti îs restul. Urăşti lumea şi stupiditatea ei. Urăşti consumerismul şi te lauzi cu asta. Scrii poezii şi suferi. Şi îi faci pe alţii să sufere în poezia ta, pentru că merită. Ai 400 de prieteni pe hi5, cunoşti oameni din Egipt si India, dar cu vecinul n-ai ce discuta, că-i manelar şi prost şi ungur. Cu să-şi permită să stea aici în ţara ta!? Îţi fură bandwitch de la gură! Tu care trudeşti atat de mult spre a-ţi hrăni orgoliul.
Orgoliu sterp şi mort. Şi-o ştii şi tu. Şi dacă te îngraşi, eşti anonim. Şi ce dacă ai juma de buletin, noi este foarte libertin. La 12 ani tu poţi avea şi 28, că cine-o ştii? Să nu vorbim de fată sau baiat, poţi fi oricare. Poţi fi şi geniu dacă vrei, şi eşti, şi toată lumea-o ştie…
Ce contează numele? Ce relevanţă ar avea? Ce relevanţă are o poză-ntrun final? Părerea ta e importantă, şi atât.
Eşti doar un text virtual pe un ecran, fără nume, fără chip, fără voce, fără suflet.
Eşti anonim.
…a ce poetic am fost.
Şi acum o întrebare pentru cititor?
Cu ce eşti tu diferit de restul 300000 de anonimi de la tine din oraş?
Ca final, ceva care sperăm măcar de această dată, că va satisface anonimul:
februarie 18, 2008 at 4:56 pm
1.sunt “Eu”, acel eu caruia ii place sa se uite la copaci si sa gaseasca ceva dubios prin ei, sa se mire de vreun cand vede prostie (am dreptul) sialt anonim si sa manance fulgii de nea. sau un “eu” ce se supara oameni care nu iau atitudine si se indobitocesc. si tu faci asta. am un set de gene care ma deosebeste de ceilalti, la fel ca tine, la fel ca ei, anonimi sau nu.
2.tot frustrat esti. si preferi la randu-ti sa faci pe paunul. de frica insa sun-aiurea. ai tu un motiv. si din moment ce folosesti netu, iti accepti la inceput conditia de anonim, honest or non-onest. cu tot cu numele ce atarna langa.
3.rozul nnnuu satisface cititoru de fata! .
februarie 18, 2008 at 6:17 pm
eu sau Eu, nu are relevanta, pentru ca nu ma refeream la Eu. Ma refeream la tine. Ai nevoie de putin simt ironic ca sa intelegi.
p.s. eu nu sunt anonim. ma cheama Tavi.
din nou, sunt pierdut la celelalte replici, caci eu care este nu pricepe ceai vrut sa spui.
februarie 19, 2008 at 12:21 pm
Am vrut sa spun ca fiecare om are ganduri, impresii, tabieturi, emotii, gene, ce ne definesc propria persoanalitate (pe care am numit-o generic “Eu”). Ele diferentiaza oamenii pă net, deci automat si pe mine (cititorul) de rest. Si pe tine.
In oala cu texte virtuale pe un ecran, fara voce, deocamdata te afli si tu. Cu ce esti tu mai mot la curcan sa stai afara? “Fara suflet” nu merge, deci sa n-o zici.
Toata identitatea ta pe net ramane intra-adevar un sir de biti. Poti zice ca te cheama Tavi, sau Bender, oricum nu ia nimeni o juma de buletin la control.
ps: si tu la randul tau ai fost anonim pana acum pentru cei care ti-au citit blogul; stiai?
februarie 19, 2008 at 7:59 pm
initial credeam ca doar prieteni citesc… acum stiu